Când le merge bine celor drepți, cetatea se bucură, și când pier cei stricați, sunt strigăte.
Observațiile politice și înțelepciunea Regelui Solomon dezvăluie că orașele și națiunile preferă politicile care beneficiază mai mult de / pe oamenii evlavioși decât cele care beneficiază de / pe oamenii răi. Excepțiile de la această regulă generală nu contează. Sprijinul pentru liderii și politicile evlavioase va provoca bucurie, și atunci când conducătorii, politicile, sau oamenii răi mor, există și motive întemeiate de celebrare / sărbătoare / serbare.
Există două moduri de a îmbunătăți spiritul unei entități politice sau al unei organizații. Fie favorizează cauza dreptății ajutând și protejând oamenii buni, fie pedepsește calea răutății prin dezvăluirea și distrugerea oamenilor răi. Orice persoană cu / în autoritate trebuie să-și amintească ambele reguli pentru a adopta / promulga? și a pune în aplicare politici care îi ajută pe cei drepți și îi rănesc pe cei răi.
Ar trebui oamenii buni să sărbătorească distrugerea celor răi? Ar trebui să se bucure de promovarea celor drepți? Da, și da! Diferența dintre oamenii drepți și cei răi este enormă, și chiar și cetățenii cu puțină noblețe sau religie pot aprecia diferența. Dar poporul lui Dumnezeu cunoaște și mai bine diferența și sărbătorește în consecință.
Cetățenii unei națiuni apreciază un conducător binevoitor, credincios, și înțelept; ei plâng pe (sau, se plâng de) un conducător nebun, asupritor, și egoist (Pr 29:2). Egiptul s-a bucurat să-l aibă pe Iosif, și Babilonul să-l aibă pe Daniel. Sushan, capitala Persiei, a plâns când răul Haman a fost promovat, dar ei s-au bucurat când Mardoheu l-a înlocuit (Es 4:15; 8:15). Israelul și-a sărbătorit marile binecuvântări de a-i avea ca regi pe David și Solomon (II Sam 6:14-19; I Împărați 4:20-25).
Când regele Asa a inițiat o trezire în Iuda, mulți și-au părăsit casele din Israel și s-au mutat pentru a fi sub un rege atât de bun (II Cronici 15:8-19). Așa a fost și sub bunul Rege Ezechia (II Cronici 30:21-27). Prin urmare, cetățenii înțelepți se vor ruga pentru conducătorii lor, căci în prosperitatea conducătorilor buni își vor obține propria binecuvântare (Ier 29:4-7; I Tim 2:1-2).
Răzbunarea este a Domnului; El va răsplăti (Romani 12:19). Atât distrugerea, cât și promovarea vin de la Domnul (Ps 75:6-7; Is 13:6). Cei care se tem de Dumnezeul cerului știu că nu există accidente, coincidențe, sau acte ale naturii. Ei știu că El folosește vârtejuri, uragane, și tornade, și El folosește valuri, tsunami, și valuri de uragane (Nah 1:3).
Când calamitățile și dezastrele lovesc pe dușmanii lui Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu se bucură. Israel a dansat la Marea Roșie, când trupurile lui Faraon și ale armatei sale s-au spălat pe țărm (au ajuns pe țărm) (Ex 14:30-31; 15:1-21). Psalmistul a scris despre evenimentul fericit de a-i vedea pe copiii mici ai Babilonului izbiți de (pe) stânci (Ps 137:8-9). Și apostolii și profeții lui Dumnezeu se bucură și ei de distrugerea Babilonului spiritual (Apocalipsa 18:6,20).
Oamenii evlavioși fac diferența între dușmanii personali și dușmanii lui Dumnezeu. Nu ai dreptul să te bucuri când un dușman personal este în necaz (Pr 24:17-18; Iov 31:29-30; Ps 35:11-14). În schimb, ar trebui să te rogi pentru el și să faci tot ce poți pentru el (Matei 5:43-48; Rom 12:17-21). Poți justifica doar urârea (ura de) dușmanilor lui Dumnezeu (Ps 52:6-7; 139:22-23).
Există un motiv de bucurie în vreun conducător de astăzi? Uită-ți provincia sau națiunea! După învierea și înălțarea Sa la cer, Isus Hristos a fost promovat peste toți îngerii, diavolii, și oamenii din univers, în beneficiul bisericii Sale (Efeseni 1:20-23). Cei din Împărăția lui Dumnezeu au cel mai mare conducător de vreodată ca Mântuitor și Prieten. Sărbătorește! Bucură-te!
Când le merge bine celor drepți, cetatea se bucură, și când pier cei stricați, sunt strigăte.
Observațiile politice și înțelepciunea Regelui Solomon dezvăluie că orașele și națiunile preferă politicile care beneficiază mai mult de / pe oamenii evlavioși decât cele care beneficiază de / pe oamenii răi. Excepțiile de la această regulă generală nu contează. Sprijinul pentru liderii și politicile evlavioase va provoca bucurie, și atunci când conducătorii, politicile, sau oamenii răi mor, există și motive întemeiate de celebrare / sărbătoare / serbare.
Există două moduri de a îmbunătăți spiritul unei entități politice sau al unei organizații. Fie favorizează cauza dreptății ajutând și protejând oamenii buni, fie pedepsește calea răutății prin dezvăluirea și distrugerea oamenilor răi. Orice persoană cu / în autoritate trebuie să-și amintească ambele reguli pentru a adopta / promulga? și a pune în aplicare politici care îi ajută pe cei drepți și îi rănesc pe cei răi.
Ar trebui oamenii buni să sărbătorească distrugerea celor răi? Ar trebui să se bucure de promovarea celor drepți? Da, și da! Diferența dintre oamenii drepți și cei răi este enormă, și chiar și cetățenii cu puțină noblețe sau religie pot aprecia diferența. Dar poporul lui Dumnezeu cunoaște și mai bine diferența și sărbătorește în consecință.
Cetățenii unei națiuni apreciază un conducător binevoitor, credincios, și înțelept; ei plâng pe (sau, se plâng de) un conducător nebun, asupritor, și egoist (Pr 29:2). Egiptul s-a bucurat să-l aibă pe Iosif, și Babilonul să-l aibă pe Daniel. Sushan, capitala Persiei, a plâns când răul Haman a fost promovat, dar ei s-au bucurat când Mardoheu l-a înlocuit (Es 4:15; 8:15). Israelul și-a sărbătorit marile binecuvântări de a-i avea ca regi pe David și Solomon (II Sam 6:14-19; I Împărați 4:20-25).
Când regele Asa a inițiat o trezire în Iuda, mulți și-au părăsit casele din Israel și s-au mutat pentru a fi sub un rege atât de bun (II Cronici 15:8-19). Așa a fost și sub bunul Rege Ezechia (II Cronici 30:21-27). Prin urmare, cetățenii înțelepți se vor ruga pentru conducătorii lor, căci în prosperitatea conducătorilor buni își vor obține propria binecuvântare (Ier 29:4-7; I Tim 2:1-2).
Răzbunarea este a Domnului; El va răsplăti (Romani 12:19). Atât distrugerea, cât și promovarea vin de la Domnul (Ps 75:6-7; Is 13:6). Cei care se tem de Dumnezeul cerului știu că nu există accidente, coincidențe, sau acte ale naturii. Ei știu că El folosește vârtejuri, uragane, și tornade, și El folosește valuri, tsunami, și valuri de uragane (Nah 1:3).
Când calamitățile și dezastrele lovesc pe dușmanii lui Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu se bucură. Israel a dansat la Marea Roșie, când trupurile lui Faraon și ale armatei sale s-au spălat pe țărm (au ajuns pe țărm) (Ex 14:30-31; 15:1-21). Psalmistul a scris despre evenimentul fericit de a-i vedea pe copiii mici ai Babilonului izbiți de (pe) stânci (Ps 137:8-9). Și apostolii și profeții lui Dumnezeu se bucură și ei de distrugerea Babilonului spiritual (Apocalipsa 18:6,20).
Oamenii evlavioși fac diferența între dușmanii personali și dușmanii lui Dumnezeu. Nu ai dreptul să te bucuri când un dușman personal este în necaz (Pr 24:17-18; Iov 31:29-30; Ps 35:11-14). În schimb, ar trebui să te rogi pentru el și să faci tot ce poți pentru el (Matei 5:43-48; Rom 12:17-21). Poți justifica doar urârea (ura de) dușmanilor lui Dumnezeu (Ps 52:6-7; 139:22-23).
Există un motiv de bucurie în vreun conducător de astăzi? Uită-ți provincia sau națiunea! După învierea și înălțarea Sa la cer, Isus Hristos a fost promovat peste toți îngerii, diavolii, și oamenii din univers, în beneficiul bisericii Sale (Efeseni 1:20-23). Cei din Împărăția lui Dumnezeu au cel mai mare conducător de vreodată ca Mântuitor și Prieten. Sărbătorește! Bucură-te!
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.