Ura stârnește certuri, dar dragostea acoperă toate păcatele.
Ești un pacificator / împăciuitor / conciliator? Dumnezeu îi iubește pe făcători de pace. Oamenii buni iubesc făcătorii de pace. Faci tot ce poți pentru a pune capăt luptelor, a trece cu vederea ofensele, a ierta pe păcătoși, a reuni dușmanii, și a trăi în pace cu toți oamenii? Dumnezeu îi binecuvântează pe făcători de pace, și este o mare parte a înțelepciunii evlavioase.
Acolo unde este luptă, există ură. Conflictul nu poate exista fără ură. Dacă dragostea nu învinge, cearta se va agrava. Dragostea nu luptă – ea acoperă ofensele și păcatele. Ea caută pacea și o urmărește. Nu poate tolera cearta; încearcă să pună capăt luptelor cât mai curând posibil.
Ceartă, un cuvânt care nu este folosit la fel de mult astăzi, înseamnă antagonism, dușmănie, discordie, ceartă, sau dispută. Este luptă și conflict. Deși este evlavios să lupți pentru adevăr împotriva păcatului și a erorii, aceasta este o ceartă personală cauzată de ura celor care nu practică dragostea.
Acolo unde există invidie, ceartă, dușmănie, conflict, sau tensiune, tot ce trebuie să faceți este să vă uitați puțin mai adânc pentru a găsi una sau ambele părți (partide) vinovate de ură. Luptele și antagonismul nu există și nu pot exista acolo unde fiecare persoană practică caritatea Creștină, sau dragostea pentru Biblie (sau, ‘dragostea Bibliei).
Dar există oameni răi, cu inimile pline de răutate și ură, pe care toți oamenii le au prin fire (Tit 3:3), cărora le place să stârnească certuri și certuri prin povestiri, șoapte, bănuieli rele, și blesteme. Acești profani nu au conștiință sau compasiune, ca Saul și Șimei, și vor primi o soartă similară de la Dumnezeul sfânt și drept și de la oameni nobili (Geneza 9:20-27; II Sam 16:5-14; I Împărați 2:8-9; Is 29:20-21).
Caritatea iartă păcatele și uită păcatele, așa cum Dumnezeu le iartă și le uită. Dragostea ascunde și camuflează / acoperă păcatele sub aceeași acoperire iertătoare pe care Isus Hristos o arată fiecărui credincios. Aceasta acoperă păcatul, și este o regulă de viață pentru Creștinii adevărați (Pr 17:9; Iacov 5:20; I Petru 4:8). Dar ura, care curge din mânie și mândrie, îi place să dezgroape răul, să răspândească informații rele, și să creeze ceartă și necaz (Pr 15:18; 16:27-28; 26:21; 28:25; 29:22; Iacov 4:1).
Poți acoperi păcate precum Iosif, ai cărui frați nu le-au putut crede iertarea, chiar și după multe daruri, favoruri, și trecerea timpului (Geneza 45:1-15; 50:15-21)? A pus cea mai bună perspectivă asupra crimei lor oribile și a plâns pe (asupra? pentru?) toți. Cum a răsplătit Domnul pe acest fiu al lui Iacov? El i-a dat o dublă binecuvântare a două triburi din Israel (Ios 14:4).
Iată o oportunitate de aur pentru formarea (antrenarea) copiilor de către părinți buni. Copiii trebuie să fie instruiți și corectați cu strictețe în această chestiune a urii și a iubirii, a luptei și a păcii, acoperirea păcatelor sau dezvăluirea lor. Antagonismul natural și competitivitatea copiilor creează un cadru perfect pentru predarea trăsăturilor evlavie de iubire, bunăvoință (milă, milostenia, grațiozitatea), iertare, și pace.
Dragostea are multe fațete (I Cor 13:4-7), dar acest proverb subliniază una dintre ele – acoperirea păcatelor. Dragostea trece cu vederea ofensele împotriva ei; ura se jignește, reține amărăciunea, sau complotează să se răzbune. Dragostea uită și ascunde păcatele celor pocăiți; ura le amintește sau le răspândește altora. Dragostea aude zvonuri, sau chiar știri faptice despre păcatele altora, dar nu le repetă niciodată; ura tânjește la informații private și le răspândește oricăror ascultători.
Poți acoperi toate păcatele, așa cum a învățat Solomon aici? Petru a cerut odată o limită de șapte infracțiuni pentru acoperirea păcatelor, dar Isus la presat de șaptezeci de ori șapte (Matei 18:21-22). Cum poți să te lupți cu alții pentru câțiva bani, când Dumnezeul Atotputernic ți-a iertat zece mii de talanți (Matei 18:23-35)? Aceste lucruri nu ar trebui să se întâmple niciodată printre cei care sunt Creștini, și judecata severă a slujitorului rău a fost dreaptă și potrivită.
Acoperirea păcatelor nu este un compromis. Nu este reținerea judecății Scripturii, fie în familie, biserică, afaceri, sau națiune. Autoritatea de drept ar trebui să execute rapid judecata, acolo unde Dumnezeu a rânduit-o. Dar acoperirea păcatelor ar trebui să aibă loc atunci când greșelile sunt împotriva ta, unde există pocăință, sau nu ești în autoritate directă.
Ura păcatului este sfântă și bună (Pr 6:16-19; Ps 45:7). Dar ura față de ceilalți, manifestată prin mânie față de greșelile personale, ignorarea pocăinței, șoptirea păcatelor, și povestirea, este o crimă (ucidere) la judecata Lui Dumnezeu (Matei 5:21-26). Demonstrează că o persoană nu are viață veșnică, și trăiește pentru diavol cu un duh din iad (Ioan 8:44; Iacov 3:14-16; I Ioan 3:15).
Ce se întâmplă dacă o persoană spune: „Oh, cât de mult Îl iubesc pe Isus”, dar provoacă necazuri, nu iartă ofensele personale, ignoră pocăința păcătoșilor, și dezvăluie păcatele altora? Sunt niște ipocriți mincinoși, pentru că Biblia spune că sunt descendenții ucigcași lui Cain (I Ioan 3:10-15). Una dintre cele mai bune măsuri ale unui Creștin este cât de bine iubesc și iartă (I Ioan 2:9-11).
Priviți la caracterul lui Isus Hristos, care a venit în lume pentru a-i mântui (salveze) pe păcătoși. El nu avea niciun respect pentru „drepții” care se iubesc (iubeau) de sine, pentru că El cunoștea întunericul inimii lor (Marcu 2:15-17). Alege astăzi să ierți și să acoperi păcatele cu dragoste, pentru a te putea ruga cu ușurință și sinceritate: „Și ne iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor noștri” (Matei 6:12).
Lecția de aici este baza pentru adevărata pace – iubirea. Acolo unde există ceartă, ceartă, și tensiune, există ură în spatele strângerilor de mână false și a cuvintelor mincinoase ale ucigașilor. Înțelepciunea ta este să trăiești tu însuți această lecție, să eviți persoanele răi (rele?) care urăsc, și să antrenezi astfel de rău (afara) din copiii tăi. Fii cel mai mare făcător de pace din lume, exersând înțelepciunea acestui proverb. Domnul Isus să vă dea harul și înțelepciunea pentru sarcină.
Lecția de aici este și marea prăpastie dintre cei înțelepți și nebuni, dintre cei drepți și cei răi, dintre fiii Lui Dumnezeu și fiii lui Belial. Când Isus a întâlnit păcătoși care sau pocăit, El ia iertat de bunăvoie (fără nicio rezervă; ușor, etc.); când Fariseii auto-neprihăniți îi observă pe păcătoși, ei îi disprețuiesc și urăsc iertarea liberă și deplină a Lui Dumnezeu (Luca 7:36-50; 15:25-32).
Dragostea este cea mai mare dovadă a vieții veșnice. Trăiți în pace cu toți oamenii, în special cu alți Creștini (Romani 12:18; Gal 6:10)? Dacă crezi că Dumnezeu te iubește, dovedește-o iubindu-i pe alții; dacă pretinzi (declari? faci afirmații…) că îl iubești pe Dumnezeu, dovedește-o și iubindu-i pe alții. Întrucât / Fiindcă Dumnezeu este dragoste, cei care sunt cu adevărat a Lui Dumnezeu, vor iubi pe alții (Ioan 13:34-35; I Ioan 3:10-24; 4:7-21; 5:1-2).
Ura stârnește certuri, dar dragostea acoperă toate păcatele.
Ești un pacificator / împăciuitor / conciliator? Dumnezeu îi iubește pe făcători de pace. Oamenii buni iubesc făcătorii de pace. Faci tot ce poți pentru a pune capăt luptelor, a trece cu vederea ofensele, a ierta pe păcătoși, a reuni dușmanii, și a trăi în pace cu toți oamenii? Dumnezeu îi binecuvântează pe făcători de pace, și este o mare parte a înțelepciunii evlavioase.
Acolo unde este luptă, există ură. Conflictul nu poate exista fără ură. Dacă dragostea nu învinge, cearta se va agrava. Dragostea nu luptă – ea acoperă ofensele și păcatele. Ea caută pacea și o urmărește. Nu poate tolera cearta; încearcă să pună capăt luptelor cât mai curând posibil.
Ceartă, un cuvânt care nu este folosit la fel de mult astăzi, înseamnă antagonism, dușmănie, discordie, ceartă, sau dispută. Este luptă și conflict. Deși este evlavios să lupți pentru adevăr împotriva păcatului și a erorii, aceasta este o ceartă personală cauzată de ura celor care nu practică dragostea.
Acolo unde există invidie, ceartă, dușmănie, conflict, sau tensiune, tot ce trebuie să faceți este să vă uitați puțin mai adânc pentru a găsi una sau ambele părți (partide) vinovate de ură. Luptele și antagonismul nu există și nu pot exista acolo unde fiecare persoană practică caritatea Creștină, sau dragostea pentru Biblie (sau, ‘dragostea Bibliei).
Dar există oameni răi, cu inimile pline de răutate și ură, pe care toți oamenii le au prin fire (Tit 3:3), cărora le place să stârnească certuri și certuri prin povestiri, șoapte, bănuieli rele, și blesteme. Acești profani nu au conștiință sau compasiune, ca Saul și Șimei, și vor primi o soartă similară de la Dumnezeul sfânt și drept și de la oameni nobili (Geneza 9:20-27; II Sam 16:5-14; I Împărați 2:8-9; Is 29:20-21).
Caritatea iartă păcatele și uită păcatele, așa cum Dumnezeu le iartă și le uită. Dragostea ascunde și camuflează / acoperă păcatele sub aceeași acoperire iertătoare pe care Isus Hristos o arată fiecărui credincios. Aceasta acoperă păcatul, și este o regulă de viață pentru Creștinii adevărați (Pr 17:9; Iacov 5:20; I Petru 4:8). Dar ura, care curge din mânie și mândrie, îi place să dezgroape răul, să răspândească informații rele, și să creeze ceartă și necaz (Pr 15:18; 16:27-28; 26:21; 28:25; 29:22; Iacov 4:1).
Poți acoperi păcate precum Iosif, ai cărui frați nu le-au putut crede iertarea, chiar și după multe daruri, favoruri, și trecerea timpului (Geneza 45:1-15; 50:15-21)? A pus cea mai bună perspectivă asupra crimei lor oribile și a plâns pe (asupra? pentru?) toți. Cum a răsplătit Domnul pe acest fiu al lui Iacov? El i-a dat o dublă binecuvântare a două triburi din Israel (Ios 14:4).
Iată o oportunitate de aur pentru formarea (antrenarea) copiilor de către părinți buni. Copiii trebuie să fie instruiți și corectați cu strictețe în această chestiune a urii și a iubirii, a luptei și a păcii, acoperirea păcatelor sau dezvăluirea lor. Antagonismul natural și competitivitatea copiilor creează un cadru perfect pentru predarea trăsăturilor evlavie de iubire, bunăvoință (milă, milostenia, grațiozitatea), iertare, și pace.
Dragostea are multe fațete (I Cor 13:4-7), dar acest proverb subliniază una dintre ele – acoperirea păcatelor. Dragostea trece cu vederea ofensele împotriva ei; ura se jignește, reține amărăciunea, sau complotează să se răzbune. Dragostea uită și ascunde păcatele celor pocăiți; ura le amintește sau le răspândește altora. Dragostea aude zvonuri, sau chiar știri faptice despre păcatele altora, dar nu le repetă niciodată; ura tânjește la informații private și le răspândește oricăror ascultători.
Poți acoperi toate păcatele, așa cum a învățat Solomon aici? Petru a cerut odată o limită de șapte infracțiuni pentru acoperirea păcatelor, dar Isus la presat de șaptezeci de ori șapte (Matei 18:21-22). Cum poți să te lupți cu alții pentru câțiva bani, când Dumnezeul Atotputernic ți-a iertat zece mii de talanți (Matei 18:23-35)? Aceste lucruri nu ar trebui să se întâmple niciodată printre cei care sunt Creștini, și judecata severă a slujitorului rău a fost dreaptă și potrivită.
Acoperirea păcatelor nu este un compromis. Nu este reținerea judecății Scripturii, fie în familie, biserică, afaceri, sau națiune. Autoritatea de drept ar trebui să execute rapid judecata, acolo unde Dumnezeu a rânduit-o. Dar acoperirea păcatelor ar trebui să aibă loc atunci când greșelile sunt împotriva ta, unde există pocăință, sau nu ești în autoritate directă.
Ura păcatului este sfântă și bună (Pr 6:16-19; Ps 45:7). Dar ura față de ceilalți, manifestată prin mânie față de greșelile personale, ignorarea pocăinței, șoptirea păcatelor, și povestirea, este o crimă (ucidere) la judecata Lui Dumnezeu (Matei 5:21-26). Demonstrează că o persoană nu are viață veșnică, și trăiește pentru diavol cu un duh din iad (Ioan 8:44; Iacov 3:14-16; I Ioan 3:15).
Ce se întâmplă dacă o persoană spune: „Oh, cât de mult Îl iubesc pe Isus”, dar provoacă necazuri, nu iartă ofensele personale, ignoră pocăința păcătoșilor, și dezvăluie păcatele altora? Sunt niște ipocriți mincinoși, pentru că Biblia spune că sunt descendenții ucigcași lui Cain (I Ioan 3:10-15). Una dintre cele mai bune măsuri ale unui Creștin este cât de bine iubesc și iartă (I Ioan 2:9-11).
Priviți la caracterul lui Isus Hristos, care a venit în lume pentru a-i mântui (salveze) pe păcătoși. El nu avea niciun respect pentru „drepții” care se iubesc (iubeau) de sine, pentru că El cunoștea întunericul inimii lor (Marcu 2:15-17). Alege astăzi să ierți și să acoperi păcatele cu dragoste, pentru a te putea ruga cu ușurință și sinceritate: „Și ne iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor noștri” (Matei 6:12).
Lecția de aici este baza pentru adevărata pace – iubirea. Acolo unde există ceartă, ceartă, și tensiune, există ură în spatele strângerilor de mână false și a cuvintelor mincinoase ale ucigașilor. Înțelepciunea ta este să trăiești tu însuți această lecție, să eviți persoanele răi (rele?) care urăsc, și să antrenezi astfel de rău (afara) din copiii tăi. Fii cel mai mare făcător de pace din lume, exersând înțelepciunea acestui proverb. Domnul Isus să vă dea harul și înțelepciunea pentru sarcină.
Lecția de aici este și marea prăpastie dintre cei înțelepți și nebuni, dintre cei drepți și cei răi, dintre fiii Lui Dumnezeu și fiii lui Belial. Când Isus a întâlnit păcătoși care sau pocăit, El ia iertat de bunăvoie (fără nicio rezervă; ușor, etc.); când Fariseii auto-neprihăniți îi observă pe păcătoși, ei îi disprețuiesc și urăsc iertarea liberă și deplină a Lui Dumnezeu (Luca 7:36-50; 15:25-32).
Dragostea este cea mai mare dovadă a vieții veșnice. Trăiți în pace cu toți oamenii, în special cu alți Creștini (Romani 12:18; Gal 6:10)? Dacă crezi că Dumnezeu te iubește, dovedește-o iubindu-i pe alții; dacă pretinzi (declari? faci afirmații…) că îl iubești pe Dumnezeu, dovedește-o și iubindu-i pe alții. Întrucât / Fiindcă Dumnezeu este dragoste, cei care sunt cu adevărat a Lui Dumnezeu, vor iubi pe alții (Ioan 13:34-35; I Ioan 3:10-24; 4:7-21; 5:1-2).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.