Teama de DOMNUL este începutul cunoașterii; dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea și instruirea.

Acesta este un proverb crucial, pentru că restul sunt risipiți (risipite) fără a se teme de DOMNUL. Solomon a pus-o pe primul loc! Fundamentul de bază pentru învățare este să te temi de Dumnezeu (Pr 9:10), dar nebunii resping înțelepciunea și învățătura, pentru că sunt mândri și egoiști fără a ține seama de Dumnezeu. Ei iubesc propriile opinii (Pr 26:12). În loc să caute adevărul, proștii vor pur și simplu să-și promoveze propriile gânduri (Pr 18:1-2). Nici măcar nu poți începe să înveți fără adevărata frică de Dumnezeu.

Cine este DOMNUL? El este Iehova al Bibliei, marele EU SUNT CEEA CE SUNT (Ex 3:14; 6:3). El a creat cerurile, pământul, mările, și tot ce este în ele în șase zile de douăzeci și patru de ore. Când El a venit ca om în urmă cu 2000 de ani, El a fost numit Isus (Is 7:14; 9:6; Matei 1:21-23; Ioan 1:1,14). Isus Hristos este Iehova! El vine în curând cu îngerii Săi puternici într-un foc de flăcări pentru a distruge dușmanii Săi și această lume (II Tesaloniceni 1:7-11; I Tim 6:13-16).

Frica de Dumnezeu este o reverență afectuoasă față de El și o supunere umilă față de cuvântul Său. A te teme de Dumnezeu înseamnă a iubi poruncile Lui și a urî răul (Pr 8:13; 16:6; Ps 111:10; 112:1). Frica de Dumnezeu Îl recunoaște ca Prima Cauză și Ultimul Sfârșit al tuturor lucrurilor (Pr 16:4; Apoc. 4:11). Ea cunoaște iertarea Lui și caută să-I fie plăcut Lui (Ps 130:3-4). Un om care se teme de Dumnezeu tremură smerit la cuvântul Său (Is 66:2). Este întreaga datorie a omului (Ecl 12:13-14).

Oamenii naturali, care nu se tem de Dumnezeu, sunt nebuni (Ps 14:1; 36:1; 58:1). Procesele lor de raționament sunt perverse, pentru că raționează într-un cerc din propriile lor idei îngâmfate (Romani 1:20-23; I Tim 6:3-5,20-21). Oamenii spirituali, care se tem de Dumnezeu, sunt înțelepți și rezonabili, fiindcă gândurile lor încep cu credința într-un Dumnezeu Creator (II Tesaloniceni 3:2; Evrei 11:3,6). Nebunul își începe gândirea cu gândurile altor proști, credinciosul cu cuvintele lui Dumnezeu.

Toți oamenii raționează în cerc sau încep prin presupuneri. Cunoștințele și înțelepciunea lor depind de presupunerile lor. Cel care-L respinge pe Dumnezeu începe prin a presupune că ideile sale și cele ale proștilor dinaintea lui sunt inteligente și raționale. Începe prin a presupune că a făcut mari progrese în cei douăzeci de ani de când era în scutece. Omul drept începe prin a-și asuma credința într-un Dumnezeu infinit de înțelept, Care a revelat adevărul și înțelepciunea în Scriptură. Începe prin a crede că nu știe nimic și are nevoie de ajutorul Altuia.

Prostul nu-și poate dovedi teoriile. El numește halucinațiile precum evoluția ca fiind știință, dar nu a observat niciodată evoluția, nu a duplicat-o într-un laborator, sau a definit-o în mod adecvat. El este un prost! Și așa-zisa sa știință este doar o fabulă (I Tim 6:20-21). Credinciosul știe că Biblia este absolut adevărată în interior și în exterior, dar nu poate și nu o va dovedi nebunului, pentru că nebunului îi lipsește factorul esențial – credința (II Tes. 3:1-2).

Luați în considerare credința îndeaproape. Nebunul are credință – credință și încredere – în el însuși și în ceilalți proști. Este nevoie de mai multă credință pentru a crede că omul a venit din gaze haotice și babuini decât pentru a crede că omul a venit de la un Creator inteligent. Nebunul are credință, dar este credință în halucinațiile omului. Prostul are credință în minciuni, ceea ce înseamnă auto-înșelare. Credinciosul are credință în Dumnezeu și în cuvântul Său (Evrei 11:1-6), care este autoinstruire (Pr 15:33).

Cum a apărut (sau, de unde a originat?) omul? Nebunul spune că o mare explozie de gaze haotice au format ordine, design, frumusețe, viață, și capacitatea și legile de a le reproduce și păstra. Omul care se teme de Dumnezeu știe că nebunul este un prost, pentru că doar un idiot și-ar putea imagina o asemenea prostie, și numai nebunul ar spune asta. Ca un copil umil care are încredere în Dumnezeu, el strigă: „Împăratul nu are haine!” El știe că Dumnezeu l-a făcut pe om din țărână și a suflat în el suflarea vieții.

Evoluția este rezultatul minților date diavolului care urăsc pe Dumnezeu și iubesc păcatul, și Dumnezeu Însuși este Cel care îi orbește pe acești nebuni să se închine babuinilor ca strămoșii lor (Is 44:9-20; Rom 1:20-23). „Tankurile lor de gândire” de astăzi sunt să fumeze substanțe halucinogene și să vadă cine poate câștiga ziua venind cu cea mai ciudată explicație pentru un lucru. Te îndoiești de această acuzație? Cum crezi că se spune că Big Bang-ul a fost acum 14 miliarde de ani? Ei nici măcar nu știu ce făceau oamenii pe pământ acum 4 mii de ani!

Fericitul (binecuvântatul) Dumnezeu îi orbește pe oamenii care nu-I sunt recunoscători pentru ceea ce sunt și au (Romani 1:20-23). Când ei dau mai multă slavă făpturii decât Creatorului, El îi dă pe mâna unei minți reprobabile să facă lucruri foarte incomode, cum ar fi sodomia, avortul, răzvrătirea copiilor, bestialitatea, Picasso, și căsătoriile între persoane de același sex (Romani 1:24-32). ). Iehova, Domnul Dumnezeu, S-a angajat să nimicească astfel de oameni (I Corinteni 1:19-20; 3:19-20).

Cum a apărut (sau, cum a originat) săptămâna de șapte zile? A decis bărbatul de Neanderthal că a fost obosit după șase zile de muncă și au avut nevoie de a șaptea pentru odihnă? Mișcările soarelui învață anotimpurile și anii și zilele, și luna învață lunile, așa cum a spus Dumnezeu (Geneza 1:14-19). De unde a început săptămâna? Prin revelația lui Dumnezeu (Geneza 2:1-3; Ex 20:8-11)!

Cum a apărut moralitatea? Este adulterul greșit? Dacă nu, de ce este greșită poligamia? Dacă nu, de ce este greșită prostituția? Dacă nu, de ce este greșită pornografia? Dacă nu, de ce este greșită bestialitatea? Dacă nu, de ce este greșită pedofilia? Cum raționezi, prostule? Omul cavernelor teoriilor tale a vrut să protejeze femeia și să-i ofere o viață iubitoare și sigură într-o relație monogamă de doi adulți? Sau binecuvântatul Dumnezeu a rânduit căsătoria?

Luați în considerare modul în care raționează un evoluționist. El râde de abstinența sexuală și de virginitate, în timp ce desparte sugarii foarte mici, membru cu membru, printr-un avort cu aspirație. El dă în judecată fermierii pentru că adăpostesc puii în cuști sigure, cu hrană, apă, și vitamine constante, dar apără cu cruzime așa-numitul drept de a rupe în bucăți un copil nenăscut. Și ei numesc această cunoaștere!

A te teme de Dumnezeu este începutul cunoașterii – despre religie. Dacă nu ar fi fost Dumnezeu și Biblia Sa, bărbații și-ar sacrifica soțiile și copiii în foc pentru a face pace cu idolii lor, așa cum se face și astăzi în India. Încă s-ar fi tăiat și pictat pentru a face pace cu Marele Spirit pentru a merge la Terenul de Vânătoare Fericit.

A te teme de Dumnezeu este începutul cunoașterii – despre guvernare. Dacă nu ar fi fost Dumnezeu și Biblia Sa, oamenii și-ar venera în continuare împăratul lor ca zeu, la fel ca Egiptenii de altădată (de pe vremuri?) și Japonezii de ieri. Guvernul binevoitor a fost rânduit în Biblie, și este bucurat pe scară largă numai în națiunile care au fost paradisuri pentru predicarea Bibliei. În toate celelalte națiuni, țăranii sunt obișnuiți (folosiți) pentru a satisface apetitul pentru lux al domnitorului.

A te teme de Dumnezeu este începutul cunoașterii – despre istorie. Majoritatea istoricilor de astăzi scriu istorie pentru a promova o agendă socială, și cei care scriu sincer au oricum puține date (informație). Pe măsură ce omul nebun descoperă că relatările biblice despre civilizațiile antice sunt adevărate, aceiași bărbați (oameni) interzic Biblia în școli, ca nu cumva copiii să aibă adevărul la dispoziție. Luați în considerare recenta descoperire a Hitiților pe care Biblia a descris-o timp de 3,000 de ani.

Biblia are toate răspunsurile de la originea universului până la ce să faci cu copilul tău nebun, de la originea morții până la vindecarea acesteia, de la regulile perfecte pentru căsătorie până la starea veșnică a celor răi. A te teme de Dumnezeu înseamnă că crezi și ai încredere în cuvântul Său, care îți oferă o perspectivă și răspunsuri la toate întrebările vieții, în timp ce prostul evoluționist nu poate decât să speculeze despre noi estimări pentru epoca big bang-ului.

A te teme de Dumnezeu înseamnă că nu te temi de om, ceea ce aduce presiune la compromis (Pr 29:25; Ieremia 1:8,17). Presiunea colegilor a elevilor de școală elementară sau a academicienilor din domeniul tău profesional îi determină pe bărbați (oameni; femeii) să accepte ideile tradiționale sau teoriile corecte din punct de vedere politic. Este timpul ca copilul să plângă din nou: „Dar Împăratul nu are haine!” Frica de Dumnezeu salvează pe om din această robie, căci un astfel de om disprețuiește părerile omenești (Ps 119:98-100,128).

De unde își are originea înțelepciunea? În frica Domnului! Dumnezeu deschide ochii, urechile, și inimile oamenilor către adevăr și înțelepciune (I Împărați 3:5-15; Iacov 1:5). Dumnezeu le deschide ochii la Cuvântul Său (Ps 119:18). Dumnezeu le arată secretele Sale (Pr 3:32; Ps 25:14). Nu se tem de nimeni / nici un om (Evrei 13:6). Înțelepciunea nu poate fi găsită nicăieri în univers, ci în frica de Dumnezeu (Iov 28:12-28).

↑